Exclusiv Bucurie în farfurie

Plantele aromatice îmbogățesc gustul hranei, aroma lor ducând la alt nivel orice fel de mâncare. De la clasicul pesto de busuioc la sosul aromat cu mult tarhon, a găti cu plante aromatice înseamnă savoare și sănătate în farfurie.

Personal cred că mai mult mă joc decât gătesc. Uneori poate exagerez făcând unele combinații, însă nu știu cum se face că nu prea poți da rateuri și atât timp cât cei care gustă sunt încântați de rezultat, e tot ce contează. Folosesc des ierburi aromatice, adaptând cu ce am la îndemăna rețetele care îmi atrag atenția și vreau să le încerc. Dar totuși, când și cum se folosesc cele mai cunoscute plante aromatice? Mai jos găsiți câteva informații despre plantele cele mai frecvent folosite în bucătărie și câteva sugestii de utilizare.

Busuiocul
Este probabil una dintre cele mai iubite plante aromatice. Cu o amprentă proaspătă de vară, transformă o banală farfurie cu roșii și brânză, intrun fel de mâncare de care nu te mai saturi. Să nu mai vorbim de pesto-ul de busuioc care bucură orice gurmand. Familia busuiocului este extrem de vastă și include peste 20 de specii, fiecare având aroma sa senzațională. Cu tentă de lămâie, lime, scorțișoară, anason sau trandafir, cu frunze mici cum e cel grecesc, medii precum cel italian, sau cât palma ca cel de tip salată, busuiocul este folosit în zeci de preparate. Poate fi utilizat atât proaspăt cât și uscat (excepție pentru pesto), fiind foarte versatil. Fie că vorbim de rețete cu legume, ouă sau carne, fructe de mare sau brânzeturi, de salate, la supe sau pâine, busiocul este bun în orice. Excelent în limonade, chiar și înghețată. 

Dafinul
Specific bucătăriei mediteraneene, dafinul este apreciat în special în felurile din categoria “slow-food”. Puse în ciorbe, supe sau fripturi, dar îndepărtate la momentul servirii, frunzele de dafin dau un gust aparte acestor feluri de mâncare. Se înțelege bine și cu lintea și cu fasolea, iar cu ajutorul lui se pot aromatiza untul și diverse tipuri de brânză. Datorită substanțelor conținute, este un bun antiseptic și este esențial în rețetele de murături. În unele culturi se regăsește inclusiv în deserturi. Clar, merită încercată o rețetă de budincă cu dafin.

Chives
O plantă cu aspect de iarbă, cu frunze tubulare și cu aromă undeva între ceapa și usturoi. Cel mai adesea se regăsește în dressing-urile pentru salate, însă este des folosită și pentru alte feluri de mâncare. Având un gust mai discret decât ceapa, mulți o preferă pentru a aromatiza cartofii, brânzeturile, omletele, sosurile calde sau reci, untul, supele, cu alte cuvinte cam toate felurile de mâncare, fie ele cu carne sau vegetariene. Singura mențiune este că atunci când se folosește pentru a da savoare unui fel de mâncare gătit la cald, se adaugă la final, pentru că nu necesită preparare termică și pentru a nu-și pierde savoarea.

Coriandrul
Este genul de plantă căruia ori îi iubești gustul ori îl detești. Are o aromă foarte puternică, asemănătoare anasonului, și este asociat cu bucătăria asiatică – în special cea chineză și cea thailandeză, dar și cu cea mexicană. Important este să fie folosit proaspăt, cât mai proaspăt. În bucătărie mai sunt folosite și semințele de coriandru, des regăsite din abundentă în rețetele indiene. Au o aromă suprinzatoare, undeva între salvie și coajă de lămâie sau portocala, și sunt excelente în tocane și curry-uri. Sunt apreciate pentru savoarea care o dau murăturilor.

Mărarul
Pentru grădinari, mărarul este cel care anunță venirea verii. Este o plantă cu creștere rapidă și aromă delicată și în același timp inconfundabilă, mult mai puternică atunci când este proaspăt, motiv pentru care este de preferat să se adauge în ultimul moment în cazul mâncărurilor pregătite la cald. Asociat în special cu brânzeturile și mâncărurile din pește, mărarul se poate asocia de fapt cu orice tip de carne sau vegetale, și cu orice fel de mâncare. Cine a mâncat clătite cu brânză de vaci și marar, știe despre ce vorbesc. Semințele de mărar, care au o aromă mai puternică, sunt și ele folosite în bucătărie, în special pentru murături, dar și în unele rețete de pâine.

Lavanda
Mulți nu știu că lavanda poate fi un excelent ingredient culinar. Este des întâlnită în bucătăria franceză, în cea din zona mediteraneană și în cea din Orientul Mijlociu. Se folosesc atât frunzele cât și florile, și are o aromă dulce și delicată, foarte plăcuta. Folosită deloc surpinzator pentru deserturi (lavanda completează frumos cremele de torturi și prăjituri, biscuiții, înghețată sau băuturile răcoritoare), dar și pentru aromatizarea untului, supelor, cheescake-urilor, fripturilor de pui, miel sau curcan, precum și a legumelor. Se regăsește în celebrul mix de ierburi provensale folosit pentru codimentarea la fel de celebrului ‘ratatouille’.

Roinița
Roinița sau melisa este o plantă aromatică verișoară cu menta, dar cu o tentă discretă de lămâie. Odată plantată în gradină trebuie să ai grijă să o ți sub control, deoarece se extinde foarte repede. Lucru bun în luniile de vară când poate fi folosită din abundență în ceaiuri și alte băuturi răcoritoare, salate, jeleuri și deserturi cu fructe. De asemenea, dă o savoare aparte umpluturilor sau sosurilor pntru mâncărurile din carne de pui sau pește. Își pierde din aromă prin uscare, de aceea este de preferat să fie folosită proaspătă din punct de vedere culinar.

Menta
Că și în cazul busuiocului, există o varietate impresionată de tipuri de mentă, toate aducând prospețime și răcorire oricărui tip de mâncare în care este folosită. Fie că este presărată peste o salată de fructe sau în celebra supă rece de roșii – gazpacho, menta este apreciată din puct de vedere culinar de mai toți bucătarii. În mod clasic este asociată cu carnea de miel, și cu orice fel de mâncare de vară care are la bază roșii, vinete, dovlecei, pepene sau ardei. Să nu uităm înghețată de mentă, jeleul și siropul, precum și lichiorul. Atunci când e proaspătă, sunt îndeajuns doar câteva frunze pentru a schimbă total gustul mâncări.

Oregano
O altă plantă mediteraneană care transformă o mâncare din ceva banal în ceva senzațional. Unii bucătari preferă să folosească oregano uscat, deoarece aroma se balansează și dispare tenta de amăreală pe care o are când e proaspăt. Fiind o plantă cu gust puternic, se folosete în doze mici pentru a da savoare, în special în asociere cu lămâie, usturoi și vin. Îl regăsim în cam toate rețele italiene sau grecești, fie că este vorba de mâncărurile din carne de pui, pește sau salate, sau cele de fasole, vinete sau roșii.

Pătrunjelul
Probabil cea mai cunoscută plantă aromatică. Este suficientă o legătură de pătrunjel, un vârf de sare, câțiva stropi de ulei și zeamă de lămâie, și e gata o delicioasă salată care o poți alătură oricărei fripturi. Bogat în nutrienți și echilibrat la gust, pătrunjelul este cumva universal. Pus în ultimul moment într-o supă, pe o friptură sau într-o tocană, pe cartofii copți sau legumele coapte, pătrunjelul bucură papilele gustative. Sosurile, untul și dressing-urile, au un aliat puternic în această plantă. Este o bucurie în farfurie proaspăt, și din fericire nu își pierde din aromă prin uscare.

Rosmarinul
În mod clasic, această plantă este asociată cu sezonul sărbătorilor de iarnă și cu friptura de pui. Fiind veșnic verde, nu e surpinzator că îl întâlnim des în mâncărurile făcute în sezonul rece, fie că este vorba de biscuiti sau diverse alte feluri de mâncare. Merge bine cu orice tip de legume și de carne (miel, pui, porc sau rață), și în orice tip de mâncare (supe, sosuri, umpluturi sau fripturi), precum și în produse de patiserie (biscuti, scones sau pâine). Îi place compania usturoiului și a vinului, dar nu și compania altor plante aromatice pe care le poate domina ușor cu gustul său puternic cu tentă de pin și eucalipt.

Salvia
Poate nici o altă plantă aromatică nu își schimbă nota aromei atât de evident odată cu trecerea anotimpurilor ca și salvia. Gustul sau robust și pregnant, trece prin note fresh ca de lămâie primăvara, la nuanțe de pământ înspre toamnă. Probabil de aceea este atât de apreciată în unele culturi ca și ingredient esențial pentru masa de Crăciun. Are gustul atât de puternic încât se recomandă folosirea în cantități mici, și chiar îndepărtarea sa după ce își lasă aroma. Se folosesc atât frunzele cât și florile, cu acestea din urmă se aromatizează untul sau oțetul, sau se adaugă ca atare în salate. Frunzele de salvie întregesc orice fel de mâncare de la supe la fripturi, putând fi asociată cu carnea de rață, pui, porc sau mânzat/vită, dar și cu fasolea, vinetele, roșiile sau brânzeturile.

Tarhonul
Din Rusia până în Franța, toate culturile au integrat culinar această plantă aromatică, ce dă mâncărurilor o savoare aparte, delicată, dulce-amăruie și condimentată, în același timp. Este perfect în orice prepart de pește, curcan, pui, vită sau de ouă, și este senzațional în dressing-uri, sosuri și oțeturi pentru salate. Nu poți greși dacă îl asociezi cu orice tip de brânză, iar în țările slave este specifică o limonadă făcută din tarhon.

Cimbrul
În majoritatea bucătăriilor europene cimbrul este prezent. O plantă ce nu are note diferite atunci când este proaspăt față de când este uscat. Cert este că are cu o aromă puternică și că este suficientă o cantitate mică pentru a da savoare mâncărurilor. Cel mai adesea este asociat cu tocanele din legume cu carne, dar este uneori folosit chiar și în combinație cu fructe. De la murături la supe, de la fripturi de pui la pește la grătar, cimbrul dă o savoare clasică oricărui fel de mâncare.

sursa foto: www.pexel.com