Grădinăritul pentru toți. Cum cultivăm cimbrul

Datorită gustului său picant, dar şi a proprietăţilor sale medicinale, cimbrul se asociază cel mai bine cu mâncărurile mai grase şi cu cărnurile. E nelipsit din orice saramură sau marinadă, merge bine şi cu peştele şi e un must-have în borşul de fasole de exemplu şi în multe alte supe şi ciorbe. Îl mai găsim alături de brânzeturi, la mâncărurile pe bază de varză şi neapărat în tava cu cartofi făcuţi la cuptor.

Altfel spus, cimbrul este prețios pentru gustul multot mâncăruri, așa că nu ar fi rău să îl avem în grădină sau măcar la ghiveci.

Cimbrul, pe numele său sofisticat Satureja hortensis, este  originar din sudul Europei , se poate cultiva direct în câmp sau prin producere de răsad. Se poate cultiva asociat cși u alte culturi.

Semănatul în câmp se face la începutul lunii aprilie când în sol se înregistrează  5- 6 ° C.

Distanţa de semănat  este de 35 cm între rânduri pentru straturile înălţate. Adâncimea de semănat este de 1,5 – 2 cm. E bine că sămânţa să se amestece cu puţin nisip , griș sau cafea pentru a obţine o uniformitate la semănat, altfel seminţele fiind mici pot fi semănate foarte des. După semănat , se acoperă seminţele cu un strat fin de nisip, turba sau pământ foarte fin mărunţit şi se udă uşor.

Când plantele au 4-5 perechi de frunze, se face răritul plantelor , adică se înlătură plantele din cultura deasă. Dacă se optează pentru  înfiinţarea cultulturii prin răsad, acestea se plantează în câmp în luna mai şi se respectă distanţele de plantare de mai sus.

În perioada de vegetaţie se aplică 2 udări. Recoltarea începe odată cu înfloritul când se detașează vârful lăstarilor cu un cuţit sau foarfecă de grădină.

Producerea răsadului se face în terine, jardiniere, lădiţe din lemn, ghivece. Se seamănă în luna martie, sunt necesare 3 – 5 g / m² sămânţa. Răsadul nu se repica. Se pune turba în vasele respective, se bătătoreşte bine, se  face cu un beţişor mici şanţuri paralele la distanţe de 4 – 5 cm şi în aceste şanţuri se seamănă seminţele. Se acoperă seminţele cu un strat fin de nisip sau turbă, se tasează uşor şi se udă prin asperiune.