Discuțiile despre încălzirea globală pot fi complexe și în contradictoriu. Avem însă o certitudine: poluarea cu deșeuri, în special cu plastic. Știm cu toții că acesta se descompune în zeci de ani, unele tipuri chiar sute. Și cum nu există zonă pe glob unde să nu existe mormane de plastic, descoperirea unor cercetători din Austin, de la Universitatea Texas, dă speranță în găsirea unor soluții eficiente și rapide de a readuce situația sub control.
Oamenii de știință au dezvoltat o nouă enzimă care, simplist vorbind, „topește” plasticul. Această nouă enzimă sparge plasticul în 24 de ore, separând pe compușii chimici, permițând refolosirea acestora în alte produse. Enzima se numește hydrolase și, așa cum menționa unul din cercetătorii implicați în proiect – Hal Alper , deschide ușa spre „infinite posibilități de a recicla”. Acesta a menționat că enzima a fost dezvoltată cu ajutorul Inteligenței Artificiale și că „dincolo de implicațiile din industria managementului deșeurilor, această descoperire oferă tuturor companiilor șansa de a privi altfel ambalajele în care-și vând produsele. Avem acum posibilitatea de a pune bazele unei economii circulare a plasticului.”
Enzima acționează asupra PET - polyethylene terephthalate – plasticul comun care se regăsește în mai toate ambalajele, de la sticlele de apă minerală sau băuturi carbogazoase până la recipientele de hrană din industria fast food.
După uni specialiști , vorbim de 12% din totalul deșeurilor generate de consum, și care ajung majoritatea în natură.
Au mai existat cercetări similare, însă hydrolase pare că este singura descoperită până acum care este stabilă și înafara unui laborator, fiind rezistentă la variațiunile de mediu și temperatură. Un alt avantaj este acela că a descompus toate tipurile de ambalaje plastic în materiale care pot fi folosite în noi produse.
În contextul în care global, anual, sunt generate ca deșeuri aproximativ 400 de milioane de tone de plastic, este nevoie urgentă de soluții. Pentru că nu vorbim doar de cât se poluează în fiecare an, ci și de ce nu s-a recilat din anii trecuți. Rata de reciclare este de sub 10% și chiar dacă plasticul se descompune lent, avem de a face cu cantități uriașe. Prin urmare nu este de mirare că se găsesc nanoparticole de plastic peste tot în lume. Nici măcar nu suntem încă în măsură să spunem care este cu adevărat impactul acestora asupra întregului pământ – apă, sol, atmosferă și vietăți, până acum existând însă câteva studii care arată că microparticolele de plastic ajunse în corpul uman provoacă deteriorarea mai rapidă a celulelor.
„Cu toții căutăm o soluție de a curăța rapid și de a depolua arii mari din natură. Avem nevoie ca acest tip de enzime care să fie stabile în mediu ambiant. De aceea suntem încântați de descoperirea noastră, pentru că răspunde acestei cerințe” a declarat Alper.
Personal mă bucură această descoperire, dar sper ca umanitatea să nu „se culce pe o ureche” așteptând soluții salvatoare. Până aceste enzime vor fi la îndemâna tuturor, putem să reducem consumul de plastic cumpărând produse ambalate în recipiente de sticlă, putem selecta deșeurile din gospodărie pentru a se putea recicla și putem participa la campaniile de ecologizare a unor zone.
Foto: pexels.com
