Socata este, pentru mulți dintre noi, băutura răcoritoare a copilăriei. În doar câteva zile, un buchet generos de flori, câteva linguri de zahăr și o lămâie, devin sub razele soarelui o băutură aromată și acidulată.
Dar florile socului nu sunt singurele care pot să nă bucure papilele în zilele călduroase de vară. Trandafirii, violetele, liliacul, lavanda, wisteria, salcâmul, garoafele, lalele și bujorii, sunt doar câteva dintre florile care pot sta la baza unor băuturi răcoritoare excepționale.
Avem la dispoziție două metode de a le utiliza. Prin fermentare sau făcându-le sirop, ceea ce ne permite să avem și iarna la dispoziție aroma lor.
Rețeta de bază a siropurilor este una la îndemâna tuturor. Cantități egale de apă și zahăr se amestecă într-un vas, la foc mediu, până când se topește zahărul și lichidul capătă consistența dorită. Reducem la minim focul (sau chiar îndepărtăm de pe aragaz vasul) și adăugăm florile.
Cantitatea este intuitivă în funcție de intensitatea aromei pe care dorim să o obținem și de puterea florală. Lavanda și liliacul sunt mult mai aromate decât violetele de exemplu. Dar în general sunt necesare două căni de flori de liliac, iasiomie sau trandafiri, la o cană de apă, 1o flori de șoc la o cană de apă, 3 linguri de flori de lavandă la o cană de apă, sau 3-4 căni de flori de violete la o cană de apă.
Lăsăm florile să-și transfere aroma în sirop. Cel mai simplu este să lăsăm până a doua zi vasul la temepratura camerei și acoperit cu un prosop umed. Dar există și varianta de a fierbe siropul la foc minim cam o oră, având grijă să nu dea în clocot.
Indiferent cum îl facem, la final strecurăm și punem siropul în sticle. Acestea sunt păstrate la loc răcoros până la utilizare.
Siropul poate fi folosit în băuturi răcoritoare, cocktailuri alcoolice sau non-alcoolice, creme pentru prăjituri sau înghețate.
O altă variantă de a utiliza florile sunt „cordialurile”. Nu avem un echivalent în limba română, cel puțin eu n-am găsit.
Să luăm ca termen de comparație rețeta clasică pentru socată. Avem nevoie de 12 flori de șoc, 4 lămâi, 8 litri de apă și jumătate de kilogram de zahăr. Într-un borcan pe măsura cantităților folosite, se dizolvă zahărul în apă, se adaugă florile și lămâile tăiate felii, și se acoperă cu o farfurioară sau cu tifon. Se lasă borcanul la lumina soarelui și amestecă zilnic, iar după câteva zile (perioadă influențată de climă) observăm că apar bule, semn că a început procesul de fermentare. În funcție de aciditatea dorită, strecurăm lichidul în sticle și îl păstrăm în frigider. Trebuie însă să fim atenți pentru că procesul de fermentare continuă, și la un moment dat nu mai avem socată ci vin de șoc.
Revenind la cordialuri, procesul este parțial similar, însă raportul de zahăr și apă este de 1 la 2. Întâi se topește zahărul în apă, într-un vas pe aragaz. Când dă primul clocot, se adaugă într-un borcan peste florile și lămâile tăiate felii. Se poate adauga și un pliculeț de sare de lămâie, aceasta ajutând la prezervarea cordialului. Se lasă până a două zi, când se strecoară și se îmbuteliază. Fiind mai concentrat, lichidul obținut este diluat cu apă sau alcool când este băut.
Foto: pexels.com și unsplas.com
