Din coșul naturii: plante din flora spontană comestibile

Cum luna Martie a fost destul de capricioasă și Aprilie pare că a venit pe deplin doar în calendar, anul acesta parcă toate plantele au întârziat să apară. 

Avem deci șansa în zilele de vacanță din preajma Sărbătorilor Pascale să facem excursii în natura proaspăt renăscută, și să ne bucurăm de prospețimea unor plante comestibile din flora spontană.

 

Din multitudinea de plante care se pot culege în această perioadă, vă prezentăm pe scurt câteva care sunt ușor de recunoscut.

Leurda, Allium ursinum

Planta vedetă a internetului în perioada aceasta. Are doar două frunze oval-ascuțite aparent separate, și recomandarea tuturor este să fim responsabili și să culegem doar una. Este greu de confundat cu alte plante cu aspect asemănător, datorită mirosului său pregnant de usturoi, atât de puternic încât e de preferat să o culegeți cu mănuși. Frunzele sale se pot adăuga în salate, supe și pesto. Odată cu apariția florilor, frunzele nu mai sunt comestibile, în schimb se pot utiliza florile în salate sau se pot mura.

Mesteacăn, Betula pendula

Frunzele tinere de mesteacăn se pot face ceai, având un conținut ridicat de flavoizi, saponine și tanin. Are un gust care aduce a mentă, și este bogat în vitamina C.

Coacăz negru, Ribes nigrum

Până la vară când putem să culegem fructele de coacăz, această plantă ne bucură primăverile cu frunzele sale. Acestea se pot folosi în ceai, ajutându-ne cu reglarea aparatului digestiv, dar pot fi folosite și ca mirodenie.

Nalba mică/de pădure, Malva sylvestris

Cam de la toate plantele frunzele se culeg până nu dau florile, florile cam toată vara iar semințele înspre toamnă. Nalba mică nu face excepție.
Frunzele sale pot fi un substitut pentru spanac, sau se pot face sarmale cu ele. E adevărat, necesită ceva migală, dar merită efortul. De asemenea se pot adăuga în supe.
Sunt o bombă de sănătate, conținând proteine dublu față de spanac sau kale, având fibre, calciu, magneziu, zinc, precum și vitaminele A, B, C și E.

Rotunjoară, Glechoma hederacea

Este o plantă perenă pe care o găsim în special la umbra pădurii. Din punct de vedere medicinal este un excelent expectorant, cu calități anti-inflamatorii, anti-oxidante și antibacteriene.
Are frunzele rotunde sub formă de inimă, ușor păroase, iar în vârf are flori mici de culoare purpurie. Atunci când sunt zdrobite frunzele, emană un parfum ușor mentolat.

Pătlagina, Plantago major

 

V-ați jucat în copilărie rupând frunze de pătlagină? Nu mai știu exact care era jocul, dar îmi amintesc că cel care avea mai multe nervuri, câștiga. Este una dintre cele mai des întâlnite plante. Cred că dacă mergeți până în spatele blocului găsiți câteva tufe, pentru că crește pe aproape orice tip de teren. Are proprietăți anti-inflamatoare, și este benefică atunci când este utilizată extern pentru a vindeca orice rană sau boală a pielii. Ajută de asemenea la refacerea sistemului respiraor, fiind de mare folos în cazul unor alergii.

Există două tipuri de pătlagină, unul cu frunze lunguiețe și altul cu frunze rotunde.

Usturoiță, Alliaria petiolata

Așa cum îi spune și numele, avem încă o plantă care aduce la gust cu usturoiul. Este însă cu o aromă mai delicată, și se potrivește foarte bine în sosuri, dressinguri sau pentru supe.

Ok. Am cules plantele și acum ce?

Toate plantele de mai sus se pot usca și păstra pentru a fi consumate ulterior în ceaiuri. Până și leurda și usturoița au calități medicinale.

De asemnenea, se pot folosi în salate, alături de salata de cultură, roșii și castraveți.

Un alt exemplu ar fi ca în clasica ciorbă de salată făcută primăvara, să adăugați câteva frunze de leurdă sau de pătlagină.

Personal, mai fac pesto din plantele comestibile din flora spontană. Exact cum se face cel de busuioc cu ulei, sare, usturoi, branză și semințe. Acesta îl folosesc mai apoi cu paste sau bruschete, sau pentru a da aromă vreunui sos. Are un gust foarte intens, și nu e nevoie de o cantitate mare pentru a-și face simțită prezenta.

Mie îmi place să spun despre acest tip de hrană că este „medicament pe pâine”, nu pentru că are un gust rău – aparte cu siguranță, mai ales când consumi pentru prima dată, ci pentru că plantele sălbatice sunt pline de vitamine, minerale și alte minunății, în cantitate mult mai mare decât cele cultivate.

Foto: arhiva personală, pexels.com

Planșe plante: biolib.de