Încă din vremuri imemorabile, noaptea de Sfântul Andrei a fost asociată cu magia. Strămoșii noștri considerau că în această noapte animalele capătă puteri neobișnuite, iar strigoii, vârcolacii și sufletele rătăcite umblă prin lume. Ca în orice noapte în care se deschid cerurile, ritualurile de dragoste sunt mai puternice ca niciodată. Calendarul popular este o împletire între sărbătorile precreștine și cele creștine, iar Ziua Sfantului Andrei nu face excepție. Se spune că acesta a înlocuit o importantă divinitate precreștină, personificare a lupului, fiind încă cunoscută în zonele montane cu sate de oieri drept Ziua Lupului. Iar în țara Hațegului, până mai acum un secol, era considerat că acum începe Noul An.
Magia este asociată cu ritualuri. Iar Ajunul Sfântului Apostol Andrei (29 spre 30 Noiembrie) este unul dintre marile momente sacre ale calendarului tradițional. Poate datorită viscolului, poate a crivățului, poate trecerea tumultuoasă de la toamnă la iarnă – anotimp considerat că începe chiar de Sf. Andrei, cert este că la sate exista credința că în această noapte se dezlănțuie forțele malefice. Sufletele neîmpăcate, fie că sunt oameni, fie că sunt animale (lupii), capătă acum putere și acționează (aproape) nestingheriți pe pământ. Este o noapte care abundă în ritualuri de magie, în supersiții și credințe ce își au rădăcina dincolo de veacuri.
Pentru că oamenii nu sunt lăsați fără protecție, iar intensitatea magică a nopții este subliniată și de pogorârea pe pământ a sfinților patroni ai lupilor (Sfântul Petru sau Sfântul Andrei), care împart acestora hrana pentru anul ce vine. Se mai crede că în această noapte lupoaica prinde pui pe care îi fată în noaptea dinspre Sfântul Gheorghe (23 aprilie). De asemenea, se spune că animalele vorbesc cu grai de om, fapt ce mintea noastră nu poate concepe de accea cei ce le aud înnebunesc.
E o noapte în care se fac ritualuri pentru a se afla soarta vremii și a oamenilor, sau se descântă pentru a îndepărta relele din case. Exista credința că dacă oamenii fac semnul crucii, ungând cu usturoi ferestrele, tocurile ușilor, coarnele vitelor etc., vor fi protejați de rele.
Ziua de 30 noiembrie este dedicată Sfântul Apostol Andrei considerat protectorul României. În vechime, acestei zile i se mai spune Andrei-de-Iarnă, Gădinețul Șchiop, Ieșirea Filipilor de Toamnă, Indrea, Moș Andrei sau Ziua Lupului. Nici această zi nu este lipsită de ritualuri. Cel mai cunoscut este cel de predicție a norocului și a sănătății cu boabe de grâu puse la încolțit în farfuriuțe diferite, pentru fiecare membru al familiei. dacă răsărea și în funcție de cum creștea, se putea prezice cum va fi soarta fiecăruia.
Un alt ritual este cel în care se iau rămurele din fiecare arbore roditor (mai cu seamă din meri, peri și trandafiri), iar, în lipsa acestora, din vișini, zarzări sau gutui. Se leagă în mănunchiuri de câte trei astfel de rămurele diferite, destinând câte un mănunchi fiecărui membru al familiei (soțului, copiilor etc.). Rămurelele într-un vas cu apă ca să înmugurească, considerându-se a fi norocos cel căruia îi înfloresc, sau îi înmuguresc, sau măcar îi înverzesc mlădițele. De remarcat că rămurelele înverzite erau apoi folosite la Anul Nou în componența sorcovelor.
Am spicuit doar câteva dintre ritualurile menționate în Dicționar de Simboluri și Credințe Tradiționale Românești a lui Romulus Antonescu, invitându-vă să comentați dacă credți, practicați sau vă mai amintiți ce făceau bunicii voștri în această zi atât de specială.
Foto: pexels.com
