Imaginată ca un “cuib de vulturi”, Capela Sunetului este o sala de concerte în aer liber realizată de arhitecții studioului OPEN din Beijing. Inedita construcție a câștigat pe bună dreptate premiul de cel mai bun proiect în 2021 din categoria „Arhitectură culturală” a prestigiosului site de specialitate Archdaily.
Construit în munții, la doar două ore de Beijing, într-o vale ce încă păstrează rămășițe din Marele Zid Chinezesc, clădirea semideschisă este perfect integrată în mediul înconjurător. Imensul bloc monolitic realizat din beton amestecat cu pietriș local bogat în minerale, găzduiește un amfiteatru, o scenă în aer liber, platforme și toate celălalte facilități ale unei săli de spectacol.
Este cu siguranță o spectaculoasă sală de spectacole. Pe de o parte o echipă de specialiști a contribuit ca acustica să fie perfectă indiferent de eveniment în contextul spaților deschise și, în același timp când nu sunt evenimente, clădirea devine un punct de belvedere, cu o panoramă incredibilă deasupra munților. Un loc special în care vizitatorii pot sta calmi, prinvind zarea și cerul, ascultând sunetul liniștitor și vindecător al naturii.
“Suntem conștienți de marea responsabilitate ce o avem prin acest proiect și de faptul cătrebuie să realizăm o construcție care se integrează perfect în aces peisaj unic. Vrem să creăm ceva diferit, dar mai important, ceva semnificativ. Trăim vremuri în care relația noastră cu natura este tot mai chestionabilă. Oare putem să fim suficient de umili încât să mai auzim ce șoptește? Simfonia naturii este ceea ce vrem noi să experimenteze cei ce vin aici.”
Pentru a integra clădirea în mediului înconjurător, arhitecții de la OPEN, Li Hu și Huang Wenjing, au creat o structură în ton cu relieful stâncos. Când te uiți însă la detalii realizezi câtă atenție au acordat fiecărui aspect. Straturi diferite de ciment, accente de bronz la balustrade și uși interioare, totul menit să dea o textură caldă care contrabalansează tonul neutru și rece al betonului.
Echipa a avut libertate absolută în acest proiect, iar arhitecți au studiat temeinic toate aspectele legate de modul în care sunetul se propagă în natură. Au pornit de la acustica peșterilor, au făcut mai multe experimente pentru a surpinde „forma sunetului”. Li și Huang, aveau deja în portofoliu săli de concerte și de teatru, însă acum provocarea venea de la faptul că nu puteau folosi materiale care absorb sunetul, mai mult spațiul semideschis, trebuia să joace un dublu rol de modelare a sunetului și de conectare cu mediul exterior.
Clădirea nu are sistem de încălzire și aer condiționat, astfel consumul de energie este redus considerabil. Spațiile deschise permit de asemenea ca lumina naturală, vântul, dar și ploaia să pătrundă în clădire. Spectacolele de zi beneficiază de lumină naturală prin tavan. Când plouă, apa curge ca o cascadă în interiorul clădirii, fiind eliminată printr-un sistem de drenaj inspirat de Pantheon.
Foto: Jonathan Leijonhufvud
