Cum faci o pantă corectă pentru evacuarea apei de pe o terasă

O terasă trebuie proiectată astfel încât apa de ploaie să ajungă controlat la gurile de scurgere sau la marginea de evacuare, fără să băltească și fără să pătrundă sub finisaje. Pentru asta, panta trebuie prevăzută din etapa de proiectare și executată în suportul hidroizolației, nu improvizată după montarea plăcilor ceramice. Valoarea ei depinde de tipul terasei, de sistemul de hidroizolație și de poziția receptorului de apă. O pantă prea mică poate favoriza stagnarea apei, în timp ce una executată neuniform poate crea zone joase în care apa se acumulează chiar dacă suprafața pare înclinată.

Ce pantă trebuie să aibă terasa

Pentru terasele clădirilor, normativul românesc privind hidroizolațiile indică intervale de pantă în funcție de utilizare și de alcătuirea sistemului. În general, pentru terase circulabile și necirculabile se pot prevedea pante de 1,5–5%, în condițiile normativului, iar pentru anumite soluții sunt admise valori mai mici, cu restricții. Nu trebuie aplicată automat aceeași valoare tuturor teraselor: proiectantul stabilește panta în raport cu sistemul hidroizolant, dimensiunile suprafeței și modul de evacuare. Ca reper practic, o pantă de 2% înseamnă o diferență de nivel de 2 cm la fiecare metru. Pentru o terasă de 4 m, diferența dintre punctul înalt și cel de evacuare va fi de 8 cm dacă panta este constantă.

Sursa foto Jan van der Wolf-Pexels

Cum se calculează diferența de nivel

Calculul pantei este simplu, dar trebuie făcut înainte de turnarea șapei sau montarea stratului de formare a pantelor. Se înmulțește lungimea traseului de scurgere cu panta exprimată zecimal. De exemplu, pentru o distanță de 3,5 m și o pantă proiectată de 2%, diferența de nivel este de 7 cm. Aceasta este diferența dintre cota de la capătul înalt și cota receptorului, nu grosimea șapei în orice punct. Dacă terasa are mai multe guri de scurgere, pantele se organizează pe zone, astfel încât fiecare suprafață să conducă apa către un punct de colectare. Cotele trebuie marcate pe suport, iar execuția verificată cu dreptarul și nivela înainte de aplicarea hidroizolației.

Panta se formează sub hidroizolație

La o terasă cu hidroizolație continuă, stratul-suport trebuie să aibă geometria necesară evacuării apei. Panta se poate realiza prin șapă de pantă, printr-un strat de umplutură adecvat sau prin termoizolație cu grosimi variabile, dacă sistemul ales permite această soluție. Alegerea depinde de greutatea adăugată structurii, de grosimile disponibile și de compatibilitatea materialelor. Nu este suficient ca gresia să fie montată înclinat dacă hidroizolația de dedesubt rămâne plană și permite acumularea apei. În plus, la terasele circulabile trebuie coordonate cotele hidroizolației, ale adezivului și finisajului, astfel încât apa să nu fie dirijată către ușile de acces sau către racordurile cu pereții.

Cum faci o pantă corectă pentru evacuarea apei de pe o terasă. Sursa foto San Photography-Pexels

Gurile de scurgere trebuie poziționate corect

Panta funcționează numai dacă apa are unde să se evacueze. Receptoarele se amplasează în punctele joase stabilite prin proiect, iar hidroizolația trebuie racordată etanș la acestea. Grătarele trebuie să permită trecerea apei și să rețină frunzele sau alte resturi care pot bloca scurgerea. Pentru terasele cu suprafețe mari, proiectarea trebuie să țină cont de numărul și capacitatea receptorilor, de intensitatea precipitațiilor și de traseul conductelor. Reglementările românești privind canalizarea apelor meteorice prevăd cerințe pentru colectarea de pe terase și pentru montarea receptorilor. În cazul teraselor de clădire, trebuie analizate și soluțiile de siguranță pentru situația în care o scurgere se înfundă.

Cum faci o pantă corectă pentru evacuarea apei de pe o terasă. Sursa foto estav.cz

Cum verifici panta înainte de finisare

Înainte de aplicarea hidroizolației, se verifică pantele pe fiecare direcție de scurgere, cotele punctelor joase și continuitatea traseului până la receptor. O verificare vizuală nu este suficientă: denivelările mici pot rămâne ascunse până la prima ploaie. După executarea hidroizolației, se verifică racordurile și etanșeitatea potrivit procedurii prevăzute pentru sistemul utilizat, fără a improviza probe care pot suprasolicita terasa. Receptoarele trebuie protejate în timpul lucrărilor, apoi curățate și lăsate funcționale. Panta corectă nu înlocuiește hidroizolația și nici întreținerea periodică. Frunzele, praful și depunerile trebuie îndepărtate, iar scurgerile controlate, mai ales înaintea sezonului rece.