Construită la începutul secolului trecut, Hill House din Helensburgh, Scoția, poartă semnătura lui Charles Rennie Machintosh, un arhitect celebru din acele vremuri.
Helensburgh este un orașel situat la Est de Glasgow, dezvoltat ca o suburbie de lux în care s-au mutat noii magnați ai erei industriale de la începutul secolului trecut. Printre ei s-a numărat și Walter Blackie, proprietar al unui trust editorial, care a cumpărat teren aici pentru o nouă casă în 1902. Imediat a pornit în căutarea unui arhitect și i-a fost recomandat Mackintosh. Blackie a fost inițial uimit cât de tânăr este arhitectul, dar a fost convins să lucreze cu el văzând alte case făcute de acesta. Din start i-a cerut acestuia un proiect netradițional, cu cărămizi sau bârne de lemn. Blackie visa la o casă cu aspect de castel, cu pereții exteriori tencuiți în nuanțe de gri și cu acoperiș din țiglă de piatră.
Trebuie spus că Charles Rennie Machintosh era un arhitect apreciat pentru stilul său modern, cu influențe Art Nouveau. Atunci când accepta un proiect, mai ales dacă era vorba de o locuință de familie, prefera să petreacă o perioadă cu beneficiarii pentru a vedea care le este rutina zilnică, care le sunt nevoile. Considera că o casă trebuie să fie în primul rând utilă și funcțională, iar design-ul va deriva din asta.
Hill House este pe cât de sobră în exterior, pe atât de luminoasă și veselă în interior. Mackintosh efectiv a îmbrăcat camerele, rezultând un volum asimetric, cu nivele și forme diferite. Zidurile exterioare sunt gri și fără decorațiuni, în schimb interiorul este cald, exotic, decorat în detaliu.
Pentru tencuiala exterioară Mackintosh a folosit ciment de portland, care la momentul respectiv era o noutate în construcții. Din păcate însă, acest ciment este nepotrivit pentru clima din Helensburg, care se află într-o zonă în care plouă 190 de zile pe an. În timp construcția s-a deteriorat ca o „aspirină efervescentă într-un pahar cu apă”. Pentru că exista ruscul ca Hill House să se dărâme, s-a căutat o soluție care să permită ca zidurile să se usuce treptat și să fie ferită de intemperii.
Casa face parte patrimoniul turistic al Scoției și este sub umbrela Trustului Național pentru Scoția, care în 2017 a găsit soluția tehnică, creând în jurul monumentului „o cutie” uriașă cu pereți realizați din zale de metal și cu acoperiș de tablă.
Soluția găsită a devenit obiectiv turistic în sine. Pereții sunt asemănători armurilor medievale din zale. 32.4 milioane de inele de oțel permit ca aerul să treacă și chiar și ploaia să ajungă la plantele din grădina ce înconjoară casa. Acoperișul de tablă este însă suficient de mare încât să protejeze casa de orice picătură de apă. Adăpostul creat pentru Hill House are pasarele și podețe care permit vizionarea casei din unghiuri neaccesibile până acum.
Aceasta este o primă etapă de renovare a casei. Momentan se dorește eliminarea treptată a umezelii și stoparea deteriorării, urmând ca să intre și în reparații generale când s-a stabilizat procesul.
Pentru a vă face o idee despre amploarea acestui proiect de conservare, puteți urmări și video-ul realizat de vlogger-ul britanic Tom Scott.
https://www.youtube.com/watch?v=9XSzwbFCFtc
Sursa info și foto: https://www.nts.org.uk/visit/places/the-hill-house
